Stigma și discriminarea asociate demenței există, parțial din cauza lipsei de conștientizare și de înțelegere a bolii de către  publicul larg. Stigma și stereotipurile reprezintă obstacole semnificative pentru bunăstarea și calitatea vieții pentru persoanele cu demență și îngrijitorii acestora. Mass-media se concentrează în mare măsură pe demența în stadii tardive, lăsând multe persoane cu impresia că, de îndată ce se pune diagnosticul, oamenii nu mai pot avea grijă de ei înșiși sau să ia decizii. O reacție negativă la diagnostic din partea celorlalți poate fi influențată de o lipsă de cunoștințe, unde ideea că nu se poate face nimic pentru a ajuta persoana cu demență, duce la o lipsă de speranță și frustrare suplimentară. Studiile științifice au arătat cum expunerea la informații despre simptomele demenței duce la o reducere semnificativă a stigmei. Vorbind cu oamenii despre demență scade stigma și, în schimb, îmbunătățește sănătatea atât pentru tine cât și pentru persoana cu demență.
Când vine vorba despre cui să-i spună, încurajează persoana cu demență să le spună celor apropiați: soți, soții, fii, fiice, nepoți, alți membri ai familiei și prieteni apropiați. În plus, spuneți persoanelor care trebuie să știe, inclusiv persoanelor din rețeaua de suport. Relația cu persoana cu care vorbiți vă va ghida și influența ce fel de conversație aveți. Rețineți că a vorbi despre boală vă va ajuta, atât pe îngrijitori cât și pe persoanele care suferă de demență, sporind înțelegerea în comunitate.
Când vorbești cu prietenii și familia despre demență:
Comunică faptele. Vorbește despre ce este demența. Dacă prietenii sau familia au întrebări la care nu puteți răspunde, încercați să le descoperiți împreună. Nu este cu nimic în neregulă cu răspunsul „nu știu”. Poate fi frumos să te implici în discuții despre prevenire, tratament și remedii. Când vorbești despre schimbările cauzate de boală și despre experiențele tale poți contribui la demitificarea bolii și la reducerea stigmei sociale. Este ușor să te concentrezi asupra a ceea ce persoana cu demență nu mai poate face, dar petrece timp vorbind și despre resursele sale.
Fiți conștienți că oamenii au moduri diferite de a reacționa la vești. Cum reacționează oamenii la diagnosticul demenței, va depinde parțial de relația cu persoana cu demență, precum și de personalitățile acestora. Unii s-ar putea lupta să accepte diagnosticul sau nu știu ce să spună. Acest lucru poate fi dificil pentru toată lumea. Este important să lăsați oamenii să accepte diagnosticul în termeni proprii și să vă amintiți că nu există un mod „corect” de a fi afectat.
Vorbește despre ce ai nevoie. Lasă oamenii din jurul tău să știe ce ai nevoie. Dacă aveți nevoie de asistență, cereți-o. Dacă aveți nevoie de spațiu, spuneți asta.
Cum vorbești cu prietenii persoanei cu demență. Când vorbești cu prietenii persoanei cu demență, mulți întreabă ce pot face pentru a ajuta și doresc să ajute în orice fel. Persoana cu demență ar putea avea interese speciale în comun cu prietenii. Încurajează-i prietenii să continue să facă acele activități, ajutând persoana să își păstreze relațiile și individualitatea. Mulți dintre cei afectați de demență se pot bucura în continuare de activitățile lor sau pot face mici ajustări pentru a le continua. Acest lucru poate ajuta și relația ta cu persoana cu demență, obținând o pauză unul de la celălalt și pentru dumneavoastră ca îngrijitor - având astel timp pentru a răspunde propriilor nevoi.  
Cum să vorbești cu prietenii tăi. A fi îngrijitor pentru cineva cu demență vă poate afecta relațiile cu prietenii deoarece s-ar putea să vă izolați și să nu aveți la dispoziție la fel de mult timp pentru acestia. Vorbeste cu prietenii despre ceea ce ai nevoie. Prietenii pot fi o resursă bună pentru relaxare și pentru a vă aminti cine sunteți, pe lângă un îngrijitor. Ar putea fi important să comunicați că, în acest moment din viața ta., ai nevoie de ei pentru a lua inițiativa de a rămâne în contact.
Cum să vorbești copiilor despre demență:
Vorbește despre asta. Explicați situația în mod clar și calm. Utilizați exemple simple de comportament care ar putea părea ciudate și asigurați-i că comportamentul persoanei cu demență nu este vina copilului. Copilul poate fi conștient de atmosfera dificilă și de posibilele tensiuni, și poate fi liniștitor sș înțeleagă problema. Încurajează copilul să pună întrebări și oferă, după caz, o mulțime de reasigurări și îmbrățișări. Dacă persoana cu demență devine supărată sau confuză, vorbește cu copilul după aceea și ajută-i să înțeleagă ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat.
Răspunde nevoilor copilului. Vorbind despre boală poate scoate la suprafață anumite nevoi sau preocupări pe care copilul le poate avea. Mulți copii se simt ușurați când vorbesc despre boală, deoarece descoperă că comportamentul persoanei este o parte a demenței lor și nu este îndreptată către acestia. Încercați să răspundeți la întrebările lor și să le calmați preocupările.
Implică copilul. Încercați să găsiți modalități de implicare a copilului în furnizarea de îngrijire sau pur și simplu permiteți-le să petreacă timp cu persoana respectivă. Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea situației și să împiedice sentimentul de a fi părăsit. Cu toate acestea, este important să îi lăsați să continue cu viața lor normală, astfel încât să nu le acordați prea multă răspundere

---

Comments

Sign in or become a DemiCare member to join the conversation.