Demența este un termen general pentru fragilitatea cronică anormală cauzată de diferite boli sau deteriorarea creierului. Există peste 100 de forme de demență, granițele dintre cauze fiind neclare ceea ce face ca adesea să coexiste forme mixte. În general, aproximativ 60% dintre persoanele cu demență au boala Alzheimer, iar 20% au demență vasculară. Persoanele cu boala Alzheimer și alte demențe prezintă o serie de simptome. Cu toate acestea, fiecare individ este unic. Prezența și severitatea acestor simptome variază foarte mult de la o persoană la alta și se pot schimba și de la o zi la alta. Majoritatea simptomelor se schimbă treptat în funcție de evoluția bolii.
Demența este o boală progresivă în care persoana afectată va deveni treptat mai puțin independentă. Modificările creierului cauzate de demență declanșează o scădere a abilităților cognitive, suficient de severe pentru a afecta viața de zi cu zi și independența. Modificările afectează de asemenea comportamentul, emoțiile și relațiile.
Tratamentul demenței depinde de cauza demenței. Nu există niciun leac pentru tratarea demenței, dar există opțiuni de tratament care temporar pot îmbunătăți simptomele demenței. În plus, terapiile non-medicamentoase pot atenua simptomele demenței, multe dintre ele fiind prezentate în aplicația DemiCare. De exemplu, educarea îngrijitorilor despre demență a arătat un impact asupra simptomelor demenței pentru persoana afectată.
După cum am menționat, demența este diferită de la persoană la persoană. Cu toate acestea, trei etape generale sunt identificate și de obicei se referă la: demență ușoară, moderată și severă.
Demență ușoarăÎn stadiul incipient al demenței, o persoană poate funcționa în cea mai mare măsură independent. Cu toate acestea, apropiații ar putea observa schimbări în memorie și orientare, încetinirea gândirii sau mișcării sau modificări ale personalității.
Rolul dvs. de îngrijitor este acela de a găsi un echilibru bun între interdependență și independență. Suportul tău emoțional este important, vorbiți unul cu celălalt despre așteptări, întrebări și preocupări și petreceți timp favând activități semnificative pentru amândoi.
Demență moderatăDemența moderată este de obicei cea mai lungă etapă și poate dura ani întregi. Simptomele vor fi mai accentuate, iar persoana poate avea dificultăți mai mari în îndeplinirea sarcinilor zilnice. Persoana cu demență poate să-și amintească încă detalii semnificative despre viața sa. În acest stadiu, demența ar putea determina persoana să confunde cuvinte, să se frustreze sau să se enerveze sau să acționeze pe neașteptate. Persoana poate avea dificultăți în a-și exprima gândurile și a pregăti sarcinile zilnice.
Rolul dvs. de îngrijitor în această etapă necesită flexibilitate și răbdare. Structura va deveni mai importantă în această etapă, iar rutinele zilnice trebuie adaptate.
Demența severaÎn stadiul final al bolii, simptomele demenței sunt severe. Persoana cu demență își pierde capacitatea de a răspunde mediului, de a duce conversații și de a controla mișcarea. Comunicarea generală devine dificilă, chiar dacă ar mai putea spune cuvinte sau expresii. În această etapă, persoana are nevoie de îngrijire permanentă și apar schimbări semnificative de personalitate.
Rolul dvs. de îngrijitor în ultimele etape ale bolii este acela de a păstra calitatea vieții și demnitatea. Unele dintre elementele de bază ale sinelui persoanei pot rămâne, în ciuda faptului că nu poate să vorbească sau să exprime nevoi. Există diferite opțiuni de îngrijire în această etapă și, în mod ideal, discuțiile despre dorințele de îngrijire de sfârșit de viață ar trebui să aibă loc înainte de demența severă, când persoana poate încă să își exprime dorințele și să aibă capacitatea de a lua decizii cu privire la tratamentele de susținere a vieții.

---

Comments

Sign in or become a DemiCare member to join the conversation.